Ca o icoană această iarnă din gândul tău...

Un om de zăpadă sunt
în sufletul cuvintelor...,
îndrăgostit de poezie -
Ca o icoană această iarnă din gândul tău.

Un om de zăpadă sunt
în inima pădurii,
îmbrățișând cu drag toate stelele incandescente
din vârful brazilor
și globurile de cristal
ce strălucesc în intimitatea poeziei -
Ca o pictură această iarnă din visul tău.

Un om de zăpadă sunt
însuflețind cu zâmbetul meu
ochii copiilor și zânele pădurii -
Ca o icoană această iarnă atât de blândă, atât de dulce
Din gândul tău,
din visul meu,
din versul tău
Ca un colind.........

Din frumusețea ochilor tăi...

Aceste texte care închid în ele
o parte din viață,
o parte din lume,
o parte din mine,
o chintesență de nostalgie...,

Scrisă cu dragoste
acolo,
în fereastra
Sufletului tău...

Aceste texte care închid în ele
o parte din tine,
o lume de emoții,
o antologie de sentimente,

Din această frumusețe enigmatică a cuvintelor,

a ochilor tăi...

Din gustul zemos al cuvintelor

Râde primăvara în suflet
Deși este toamnă afară,
Râde vara pe ascuns -
Fructe dulci în plină iarnă.

Și din gura ta zemoasă
Am gustat cu pasiune
Toate rimele din gânduri
Și esențele din versuri.

Râd și mugurii prin ramuri
Deși ninge peste lume
Și din arta dulce a vieții,
Râde primăvara-n suflet.🍓 🍒😋😁

Voi veni la tine în fiecare noapte...

Cu toată grația artei...,
cu această intensitate a sentimentelor,
cu acest dans grațios,
cu această dulce melancolie,
cu această delicatețe infinită
voi veni la tine în fiecare noapte
încet, atât de încet
ca să mă simți ca pe o poezie caldă
Acolo..., în inima ta.

Veniți la teatru

Eu sunt toba din această reprezentare și toate personajele laolaltă și pe rând...
Uneori sunt luna din spatele compasului
Și circul din spatele tocului de cristal...
Ah, această înșelătorie plăcută a timpului...
Lumea mi se pare mai atrăgătoare din această perspectivă.
Ah, și cum te mai iubesc fără nicio rezervă...
•
Veniți la teatru, vă rog, a grăit gongul. Veniți la acest spectacol regesc.

Când lemnele ardeau pe îndelete...

La ușa mea într-o noapte cineva a venit pe ascuns
Și sub cetina bradului
Un cadou de la muză mi-a pus...
Poezia din emoția iernii, din cetina bradului, din blândețea cuvintelor
Devenise una cu globurile colorate de tine
În acea noapte când lemnele ardeu pe îndelete
În șemineul cu vise superbe.

Ca o perlă...

... Și astfel reînnoită, ea renaște din nou și din nou
din văzduhul cerului,
din această mare sublimă de cuvinte -
Ca o perlă...


Urmând firul poeziei
mai departe, tot mai departe
dincolo de sinele ființei sale...


Cu aceeași sensibilitate,
Cu aceeași emoție,
Cu aceeași dragoste...

Din acest orizont...

Trei linii
   și-un orizont
       în acel vârf de creion...

Trei cuvinte
    și tu
  spontană ca vântul...

Trei culori. Trei.
    Două s-au iubit. Trei -
       Pe bolta cerului, în spicul grâului
              pe buzele lumii
Se iubesc.

...........Această istorie vie a
                                 ochilor tăi.

Din această împletire...

Da...,
Nedespărțite,
Ca într-o împletire mereu nouă...
Și, totuși, aceeași -
Această energie miraculoasă,
Acest fir nevăzut care ne va lega
pentru totdeauna:
Poezia și dragostea,
Dragostea și poezia...

Ca într-o împletire mereu nou,
Și, totuși, aceeași,

...........A emoției, a vibrației noastre.

Poezia ca un inel...

Pentru ea o cunună regească.
Inima mea într-un troheu.
Poezia ca un inel
În versul cu visul romantic.

O cunună regească în inima ta
Într-un castel frunze de cedru.
Poezia ca un inel
În gândul lui Mihai Eminescu. ➡ ( Mihai Eminescu - poet român)

Ca un inel pe degetul muzei
Toamna râde utopic,
Castelul iubitei sub formă de cerb,
Pictat în psalmii arghezici ➡ (Tudor Arghezi - poet român)

O cunună regească inima ta
Într-un castel cu frunze de frasin
Poezia ca un inel
În ochi iubirea lui Labiș. ➡(Nicolae Labiș -poet român)

Din această dragoste...

...Și soarele ca un poem șarmant,
printre crengile copacilor,
m-a sedus cu farmecul lui
Și nici n-am observat când te-ai apropiat de mine
Ca o rază mântuitoare...

Acest spirit mereu viu

Ah, cum vine totul de la sine
în întâmpinarea necunoscutului...,
cunoscut doar în virtutea a ceea ce simțim,
a ceea ce gândim,
a ceea ce ne imaginăm, a ceea ce visăm...
Acest spirit mereu viu,
Tu... ❤

...Și ating clapele pianului

Și astăzi mă gândesc la tine cu dragoste...
Și ating clapele pianului
cu senzualitatea fiecărei note,
din interiorul fiecărei emoții...,
cu aceeași dulce melancolie,
măsurând fiecare armonie
cu unitatea de măsură a surâsului tău.

Și astăzi mă gândesc la tine cu dragoste,
cu aceeași pasiune
pentru poezia excepțională
a muzicii tale...,
Deși , aici, acum e miezul nopții...

Într-un singur suflet

Da, întotdeauna uniți
în poezie și în cântec
Într-un suflet,
dincolo de orice necredință,
în esența cuvintelor,
în eternitatea sentimentelor.
Da, întotdeauna uniți
în cuget,
în frumusețea anotimpurilor
într-o dulce melancolie,
profund poetică,
ca o arhitectură unitară,
ca o entitate geometrică
într-un singur suflet.

Florile paradisului

Florile paradisului,
când m-am întâlnit cu ele mi-au vorbit despre dragostea ta
Mi-au șoptit încet, tandru, cu dulceață
Despre blândețea și grija ta.
Florile paradisului,
când le-am văzut mi-au vorbit îndelung despere dragostea ta,
despre inima ta, despre ființa ta
Mi-au vorbit pe îndelete, cu pasiune, cu dragoste
mi-au vorbit -
Florile paradisului -
despre tine, despre cultura și țara ta.

Ca un cerc violet...

În timp ce tu cânți
Eu te ascult,
dragă floare
În timp ce tu privești spere lume
Eu mă aplec în fața ta
Întotdeauna,
cu dragoste
În timp ce tu vorbești cu soarele
Eu îmi adun petalele
ca să te cuprind în totalitatea
frumuseții tale
Ca un cerc violet
în jurul inspirației
Atât de pură și de caldă
ca paradisul...

...când frunzele nu mai erau frunze...

...Și-am deschis genele dimineții
cu gândul la tine,
floarea mea de cireș...
În acea noapte doar prunii dormeau -
Acolo în  după-amiaza viorii
când frunzele nu mai erau frunze,
ci fluturi colorați în visul castanelor
pe trotoarele toamnei.

Și-am deschis genele dimineții
cu gândul la tine,
Dragostea mea.

Ia aripile mele...

Ia aripile mele și zboară mai departe prin universul poeziei...
O pasăre de noapte sunt, aproape invizibilă.

Ia aripile mele și zboară mai departe -
O poezie de noapte sunt, atât de vizibilă ca o pasăre
În lumina duhului tău.

Ia aripile mele și zboară mai departe
În toate nopțile îndoielilor, suferințelor și fricilor tale.
Ia aripile mele, dragostea mea.

Neprihănită ca luna

Îmi place culoarea cuvintelor tale -
Peisaj superb...
Dincolo de tăceri -
O întâlnire cu voi
Pe plaja amintirilor.

Neprihănită ca luna -
................ Tu................

Patria mea ești tu, poezie...

Patria mea ești tu,
Poezie -
Această libertate absolută
Între cer și mare,
Acest zbor infinit peste emoțiile toamnei.
Patria mea ești tu,
Poezie.
Dragostea mea ești tu,
Libertate -
Acest zbor infinit peste lumina începutului de cuvânt.
Patria mea ești tu,
Poezie... ❤

Atât de sublimă...

Emoția inimii tale..., că am simțit, ca te-am simțit
Această ființă necunoscută care se frânge în mine
În miezul cuvintelor
Atât de sublimă...,
Ah, cântecul vieții mele -
.....................Tu................... ❤

Din această prezență...

Ea este aici pentru o secundă sau pentru parfumul tău de băiat cuminte -
Ca un albatros pe pagina ta.
Ea este aici cu tine
când el se transformă într-un cireș japonez
sau într-un saxofon fermecător
Și ea poate să evadeze din acel sunet prelung,
dulce, misterios
care te face să o săruți încet, foarte încet
pe degetele-i delicate,
pe gura aceea îndrăgostită
de prezența ta.

Pe această cale a dragostei de cuvinte...

O să iau poezia naturii și peisajul misterios al metaforelor ca reper...
Vom vedea încotro ne va duce acest drum...
O să iau glasul tău ca reper
Și profunzimea gândurilor tale
Pe această cale a dragostei de cuvinte
În această atracție inefabilă a artei...
În această pădure plină de păsări cântătoare.
O să iau poezia universului ca reper
Pentru a ne regăsi identitatea de expresie și originalitatea visurilor noastre.

O să iau sufletul tău ca reper
Și talentul...,
..........................Dragostea mea. ❤

Un loc de întâlnire perfect

Și chair dacă e frig afară
Noi vom mirosi a primăvară, a fructe coapte, a flori de rozmarin și a cafea braziliană
În acest octombrie fermecător...

Și chiar dacă e frig afară
Noi vom admira această arhitectură uimitoare 🗼,
privindu-ne galeș la lumina felinarelor
În acest octombrie fermecător,

În acest loc de întâlnire perfect,
în această intimitate superbă a toamnei...,
Cu dragoste. 🗼 😁 😉 😘

Din mustul dulce al cărții

Miroase cojile de măr
Și-a flori de toamnă-n gânduri
Parfum de vise în fereștri
Și-a miere-n vers de struguri.

Miroase-a toamnă peste zări
Și-a verde pal în stihuri
Și-a flori de cântec în livezi
Și-a soare în amurguri.

Și-a dragoste miroase mult
În mustul dulce-al cărții
Și-a umbre sfinte-n poezii
Și-a nostalgii de îngeri.

Miroase nucii în grădini
Și-n curți, pe zidul casei
Tu ai pictat cu flori de vis
În versul dulce al stanței.

O sâmbătă de toamnă frumoasă vă doresc! 🍎🍇🍉🍯🍏🍐💕🎶🍁🌹🌞😇😊😚

Ah, Dumnezeul dragostei mele..., Tu...

Dragostea mea este ca o floare de migdal,
dansând senzual în bătaia vântului...
Ah, această dragoste teribilă, minunată, miraculoasă,
fierbinte...

Dragostea mea este un dans lasciv
în noapte
atât de viu, atât de intens, atât de vibrant, atât de pasional,
atât de uimitor...
Ah, dragostea mea ca un carnaval planetar de sensuri
...ca o poezie plină de armonii și ritmuri formidabile, incandescente...

Ah, Dumnezeul dragostei mele -
......................... Tu............................. 🎷🔥🎺😁 💕

Ca un gând înaripat...

Voi veni în fiecare noapte
în visul tău
ca un gând înaripat
la rădăcina iubirii noastre -

cu toată tandrețea în priviri...,
cu toată poezia în suflet...,
cu toată grația artei...,

Voi veni în fiecare noapte
ca să te îmbrățișez
........ Pe Tine.......,
             Dragostea mea....

Tu..., arta visurilor mele...

... Și-am văzut strălucirea dragostei în ochii tăi,
dincolo de orice tristețe
și blândețea gesturilor tale,
dincolo de dansul macilor,
acolo în iarba moale a destinului
și-am zâmbit alături de tine,
deschizând aripile poeziei în fața lumii
ca să te cuprind în totalitatea ființei tale -
............................ Pe Tine........................,
Arta visurilor mele...

Da, această speranță ca o perlă...

Da, acest aur cules din cuvintele tale...
Poeme de aur, mâini de aur...,
Sentimentele ca niște perle
în strălucirea soarelui...

Da, această speranță ca o perlă
în ochii filosofiei...

Da, atinge fiecare literă
cu mintea sa, cu inima sa, cu degetele sale...
Ah, această muzică genială,
această noblețe delicată
din interiorul cuvintelor...

Ah, această energie uluitoare
și acest miraj incredibil
din istoria vie a poeziei...

Da, această speranță ca o perlă
în sufletul cărților...

Din acest dans...

Și spiritul universului dansă de bucurie,
cuprins de dragostea metaforelor...

Din sufletul poeziei...

... Și sufletul cunoscu bucuria absolută a împărtășirii,
căci nimic nu-l mișcă mai mult decât aceste cuvinte și
gânduri venite din inima muzelor sale dragi...,

din sufletul desăvârșit al poeziei... ❤

Dragoste, poezie, libertate...

... Și atunci am auzit cântecul tău
și-am tăcut pentru un timp
ca să te simt în profunzimea spiritului...,
pe Tine:
........................ Dragoste.........................,
........................   Poezie...........................,
.......................  Libertate.........................

Ca o simfonie pe buzele viorii...

Sunt acolo, draga mea, ca o poezie vindecătoare
între degetele luminii..
Oh, sunt acolo muza mea
ca o simfonie pe buzele viorii,
mângâindu-ți inima...

Și soarele ca un cerc strălucitor peste valurile melancoliei...
Ah, această poezie a universului
între degetele luminii -
ca o vibrație
cântecul tău...

Mereu... acest dor...

Voi veni
cu cea mai importantă parte din mine la tine,
cea mai semnificativă, Sufletul.

Voi veni
în fiecare zi
pe căile aerului
cu ploaia, cu vântul, cu norii, cu marea, cu fiecare val,
cu soarele,
mai ales cu soarele -
ca o simfonie elegiacă...
Tu trebuie să înțelegi...,
Eu am aripi și vise
Deci, pot să zbor...

Nu, nu-i o fantasmă,
ci doar un *dor* care-mi
excită permanent
acea parte din mine
Cea mai semnificativă, Sufletul.

Sunt acolo deja pe clapele pianului
în adâncul spiritului tău
ca o poezie languroasă,
atingând acea parte din tine,
Cea mai semnificativă...,
Sufletul.

Ca și astăzi...,

Într-o zi m-am gândit la tine
ca la o poezie de primăvară -
Atunci când tu brodai sentimente
pe rochia elegantă a literaturii...

Într-o zi m-am gândit la tine
ca la o vară înfloritoare -
Atunci când nostalgiile te copleșeau încet
ca niște păsări vulnerabile pe umbrela poeziei...,

Într-o zi... ca și astăzi, de exemplu... ❤ 😘

Oricând, oricât...

Am ales să fac dragoste
cu marea,
cu fiecare val,
cu tine...

Ah, această libertate
de a ne iubi oricând...


Am ales să fac dragoste
cu soarele
în fiecare noapte,
cu fiecare rază,
cu fiecare val,
cu tine...

Ah, această libertate
de a ne iubi oricând...


Am ales să fac dragoste
cu luna, cu stelele
cu florile, cu muzele
în fiecare zi
cu fiecare val,
cu tine...

Ah, această libertate
de a ne iubi oricând...
Oricât...

De neuitat...

Această deschidere fenomenală,
Un parfum infinit
De neuitat...
Ca o pictură, ca o carte,
Ca o arhitectură,
Ca o capodoperă,
Ca o simfonie,
Ca un fruct, ca o poezie,
Ca o deschidere fenomenală
Tu...,
Arta mea...

Balada unui motănel sau Balada lui Botoșel

Sunt micuț și năzdrăvan
toată ziua fug pe lan,
păsărelele le-ascult
și gheruțele le-ascut.

Dințișorii mei de lapte
stau cuminți ca într-o carte,
Limba mea cea fermecată
miaună precum o harpă.

Și așa micuț cum sunt
știu să scriu într-un cuvânt,
în balada mea stilată
că sunt un pisoi de seamă.

Sunt un pui de motănel
și șarmant și menestrel,
Sunt un pui de pisoiaș
mititel și drăgălaș...,

Vă salut cu dor și drag,
              Botoșel cel năzdrăvan. 🐈❤😁😉

Atât de aproape...

Sunt la o distanță de un sărut -
Această poezie care se revarsă în lume...
Sunt la o distanță de un sărut -
Această senzualitate a metaforelor excepțională,
Această combinație uluitoare de sunete,
Această voință a sensului, acest romantism al cuvintelor
Această sursă de inspirație inepuizabilă,

Sunt la o distanță de un sărut -
Această poezie care se revarsă în mine
Infinit -
.................................Tu................................ ❤

Puțin, câte puțin...

Pe sânul lunii
aș adormi
într-o zi
puțin, câte puțin...,

ca un celt
m-aș odihni
atras
de sânul lunii
puțin, câte puțin...

În gândul tău
ca un albatros
puțin, câte puțin
aș coborâ
încet, atât de încet
că nici n-ai simți
când aș intra în sufletul tău...

Pe sânul lunii
puțin, câte puțin
ca un unicorn
aș veni
într-o zi
în visul tău
să te sărut...

Ah, acestă făptură dulce
.....................Tu.................... ❤

O îmbrățișare mare... Două

Soarele a încălzit pământul
De două ori într-o noapte
Atunci
când tu ai devenit iubita lui
🌞
Ah , această poezie strălucitoare,
...........................Tu............................. 😘

Ca un soare în galopul timpului...

 Ca un soare voi răsări în inima ta
Liber, atât de liber
în albia cerului
la marginea valului
ca un poem...,
Liber, atât de liber
că mă poți simți în inima ta
ca pe un dans al tuturor generațiilor,
Acolo, în visul violet al adevărului și al speranței...
 Ca un soare în galopul timpului...
Liber,
Mereu liber
    Să te pot visa...

Un moment pentru eternitate...

E acel moment al nopții : magnific, unic, etern
pe care doar destinul îl recunoaște -
Când mâinile mele alunecă încet pe sufletul tău...
cu... dragoste,
Când nurii tăi lacomi vibrează satisfăcuți de
fericire...

E acel moment al nopții: intim, unic, etern
pe care doar emoția creației ni-l poate
zămisli în clipele de extaz...,
Când mâinile tale delicate alunecă ușor, cu tandrețe
pe inima mea,
Eu pierdut în dulceața buzelor tale, respirând idei...

E acel moment al nopții când ne iubim cu patimă
pe același pat de versuri,
Când gândurile noastre devin un poem de dragoste -
Într-o îmbrațișare eternă, în etimologia excepțională
a sentimentelor,
căutându-ne printre cuvinte,
cu o energie poetică debordantă.

Versuri sădite pe mâna luminii...

Cuvinte sădite pe buzele lumii...

ca o emoție universală,
croșetată pe rochia superbă
a poeziei -

Privirea ta.


Versuri sădite pe mâna luminii...

ca o melancolie de vară
în ochii muzei,
metafora gurii -

Iubirea ta.


Versuri sădite-n estetica florii...

În irisul dulce al metempsihozei,
pe coapsa erotică a filosofării
ca o vibrație misterioasă -

Dorința ta.

O seară de vară plăcută vă doresc!❤

Și versurile se aprind...

Din aburii iubirii dulci
Te-aprinzi de poezie
Ca în lumină să mă simți
Profund, în ritmul zilei.

Și îți șoptesc în graiul meu
Cu focul pasiunii,
Din adâncimi de sensuri noi:
,,🍒Orgasmul e în gânduri🍒."

Cu limba mea te-ating încet
Pe buzele visării
Și tainic te deschizi ușor
În dansul viu al verii.

Și versurile se aprind
Sub ploaia furibundă
Și muști din viață, din cuvânt -
Iubirea mea profundă. ❤

O zi excelentă vă doresc! 🍎🍓🍒😊😉

Din aceste semințe...

Un măr în tentația cuvintelor...,

Au mai rămas semințele lui
în strălucirea viselor
să încolțească
Iubiri

Un măr ca o dorință
în emoția cuvintelor,
ca un dans
din vibrația semințelor,
ca un sens
în istoria limbilor,
ca o narațiune senzuală
pe care să faci dragoste
cu lumea...

Mmmm... ca un măr biblic, aromatic
.....................................................- gura ta.

Ca un poem romantic născut
din aceste semințe
de măr.................................. 🍎

Ție..., cu dragoste...

Îți ofer cununa
de aur
Ție -
frumoasei iubite,
(cerbului înaripat)
din poezie...

Îți ofer sonetul
de aur
Ție -
muza mea tânără
să poți alerga
prin viață
ca o regină
înaripată...

Îți ofer cu dragoste
această bijuterie
a versului magic
din fantezie,
pasiunea din viață,
arta din artă,
cireșe pe buze,
săruturi pe geană...

Ah, iubita mea artă,

Îți ofer timpul meu

Ție...,

cu dragoste... ❤ 😚 😊 🌹

Iar s-au copt cireșele... 🍒🍒🍒

Iar s-au copt cireșele
Și-au venit ursitele
Să mi te ia...,
Dar nu te-am dat.

Din palma ta eu am gustat, cândva,
Prima cireașă
Și sâmburele ei
A prins rod
În inima mea...

Iar s-au copt cireșele
Și-au venit ursitele
Să mi te ia,
Dar nu te-am dat...

De-atunci au crescut pe coama cerului
Mii de cireși
Cu chipul tău, cu gustul tău...
Din dragostea ta..., au crescut -
Cireșii muzicii și poeziei noastre, muza mea...

Iar s-au copt cireșele
Și-au venit ursitele
Să mi te ia,
Dar nu te-am dat!
Nu te-am dat!
Nu!
Oh, tu, dragostea mea..., din cireșe rodită, crescută, zămislită......
❤🍒❤🍒❤🍒😉 😁
Sper să vă bucurați de o traducere bună, dragele mele... 🙆🙆🙌😘😘

Eu vin mereu cu același dor...

Eu vin mereu cu același dor
Să gust din floarea vieții,
Căci ai un vers amețitor
În strălucirea cărții...

Eu vin așa cum am promis
Cu visul poeziei...
Ca inima să-ți simt pulsând
În arta fanteziei...

Și din prea plinul pasiunii
Te-ating pe taina firii
Ca un zefir frumos și blând
Venit din evanghelii...

E atâta verde în grădini...

E atâta verde în grădini
Și atâtea flori în paradis...
Și primăveri în gândul ploii
Și sori superbi în galaxii.

E atâta dragoste pe buze
Și în inimi, calde amintiri...
Și nostalgii în ochii muzei
Și pasiuni în poezii.

E atâta muzică-n lumină
Și atâtea versuri printre flori...
Și zâmbete în firul ierbii
Și dragoste în primăveri.

E atâta verde în grădini
Și atâtea flori în paradis...
Și atâta artă-n sentimente
Și ochi superbi în poezii.

Știu că ești acolo...

Știu că ești acolo
îngândurată ca și mine,
înveșmântată în frunzele universului
și în dramele covârșitoare ale istoriei...
Știu că ești acolo
ca o lumină eternă în profunzimea artei...
Știu că ești acolo
ca o ramură de măslin,
ca o floare de migdal..,

Știu că ești acolo, dragostea mea
Știu... ❤

Cucule mai cântă-mi versuri...

Cucule mai cântă-mi versuri,
Printre florile de nuc...
Sau să-mi vii în cimitire
Glasul morții să-l astupi...

Cucule mai cântă-mi versuri
Dintr-un zarzăr înflorit
Și adu-mi parfum de viață
Din pădurea de argint.

Adu-mi crucea biruinței
Și un strop de adevăr
Și din flori, iubirea mamei
Și din apă, gust de cer.

Cucule auzi-mi doina
Și mai cântă-mi încă odat'
Pentru toată omenirea
Care a fost și a plecat.

Acest ev mediu de neuitat...

Iminența -
           în fluxul memoriei
            ca o torță aprinsă în prezentul continuu,
           punctul de frecare
            a două sensuri în purgatoriul lingvistic...

Iminența -
           forța motrice,
            punctul de reper
          în centrul istoric
           al fostei civilizații,
           al fostelor edificii emblematice...

Iminența -
            un radiant simbol
                      al pericolului....
      Ca un început al judecății de apoi
      Poate, un semn... al prăbușirii...
      Acest ev mediu de neuitat. Incredibil.

În acea dimineață...

În dimineața visului
  Zorii pictau
         dincolo de păduri
                 florile azurului
Nimic nou. Nu...,
   Doar tu pierdută
          în visul culorilor
                 în frumusețea infinită
                     a vivacității
                       cuvintelor.
În dimineața sentimentelor,
     în acea dimineață
          în care te-am întâlnit
                    pe tine
         muza poeziei mele...,
Totul era nou. Da...,
........................... Ca o adiere mistică dragostea ta.


                    Vă mulțumesc ! ❤

Ah, tu... dansul emoțiilor...

Atât de viu, atât de intens...
Atât de poezie
Ah, tu -
dansul emoțiilor
din nucleotidele mele...


(... încă nu pot răspunde la comentarii;
lucrăm la problemă😉).
Mulțumesc. ❤

Ah, nostalgie și tu, romantism...

...Și dintr-o dată buzele mele s-au închis
într-o tăcere profundă...
într-o profundă tristețe și admirație totodată.
Ah, nostalgie și tu, romantism...
Cât de aproape și cât de departe
sunt toate,
Pierdute și regăsite, regăsite și din nou pierdute...
Această poezie fără cuvinte...
Tu, sublimă muzică -
Această artă miraculoasă a emoțiilor...
lacrima fierbinte a metaforelor...
Flori în inima primăverii...

E atâta... și atât !

E atâta neprețuire...
O armată de combinații
Un arbitrar voiaj de ambarcațiuni
pe linia aeriană a iliberalismului
din care au răsărit fricțiunile
în ochiul nefiresc
al indiferenței.

E atâta neprețuire...
și boala se extinde de la rădăcină
până în ADN-ul respirației.

E atâta falsitate
încât e dificil să mai găsești
un loc al consensului..., un spațiu al veridicității..., al autenticității,
un refugiu al iubirii...