Emoții de iarnă...

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...,
E iarnă când luna atârnă
De brazii cu inima-n vers.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...
Doi îngeri cu aripa-n gânduri
Și vise cu chipuri de cerbi.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...
Cuvintele se joacă în rime,
E iarnă cum nu a mai fost.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și eu te aștept...
Pe cetina cărții cu visuri
Și flori de zăpadă în vers.

Din aceast simfonie florală...

Și când lumea va adormi, în lumina dimineții,
florile se vor deschide precum păsările paradisului
pe bolta cerului, în albia norilor, în inima cuvintelor,
pe crestele munților, în liniștea rugăciunii...
Ca niște fluturi albi se vor deschide pe buzele universului...
Ca o frescă renascentistă în arta sunetelor -
Această simfonie florală din ochii tăi.

Din memoria cuvintelor...

Ce frumos lucrează natura pentru bucuria ochilor noștri!
Acest peisaj ca un tablou, ca o poezie, ca o emoție,
ca un basm...
ca un vals al iernii...
Această evadare tăcută în miezul cuvintelor...
Această strălucire misterioasă de pe cetina brazilor
Ca o pictură miraculoasă din interiorul
cuvintelor
Această dragoste de peisaje poetice
din crestele munților...,
ca o pasăre albă, ca o simfonie tăcută -
Această iarnă aproape invizibilă
din memoria cuvintelor.