Ah, nostalgie și tu, romantism...

...Și dintr-o dată buzele mele s-au închis
într-o tăcere profundă...
într-o profundă tristețe și admirație totodată.
Ah, nostalgie și tu, romantism...
Cât de aproape și cât de departe
sunt toate,
Pierdute și regăsite, regăsite și din nou pierdute...
Această poezie fără cuvinte...
Tu, sublimă muzică -
Această artă miraculoasă a emoțiilor...
lacrima fierbinte a metaforelor...
Flori în inima primăverii...

E atâta... și atât !

E atâta neprețuire...
O armată de combinații
Un arbitrar voiaj de ambarcațiuni
pe linia aeriană a iliberalismului
din care au răsărit fricțiunile
în ochiul nefiresc
al indiferenței.

E atâta neprețuire...
și boala se extinde de la rădăcină
până în ADN-ul respirației.

E atâta falsitate
încât e dificil să mai găsești
un loc al consensului..., un spațiu al veridicității..., al autenticității,
un refugiu al iubirii...