Powered By Blogger

marți, 20 octombrie 2020

E prea mult verde în sonetul toamnei

E prea mult verde în această toamnă,

Fereastra dorului e prea aproape,

Mă tot gândesc la florile de prun,

Când melodia vieții se întoarce.


E bucurie într-o zi de vers,

E prea mult verde în cuvântul toamnei,

Mă tot gândesc la tine poezie

Și lumea-mi pare un vis țesut din aștrii.


Mă las adus de val pe frunza vieții,

E prea mult verde în sonetul toamnei,

Ating cu poezia un pian

Și partituri îmi par copacii astăzi.


Mă tot gândesc la verdele pădurii,

La ruginiul glasului din codrii,

Ating cu ochii florile de crin

Și din emoții scriu sonata lunii.

miercuri, 7 octombrie 2020

Mă uit după tine, iubire

 Mă uit după tine iubire

Toamna ne udă, ne învie...

Mă uit după tine frumoaso

Toamna săruturi ne lasă -

pe frunze, în gânduri, în viață,

Mă uit după tine, dulceață...


Mă uit după tine, iubire

În toamna aceasta gălbuie,

Ploaia ne intră în versuri,

Emoția pădurii în gesturi...


Dorul de tine m-apucă

Mă uit după tine nălucă

Cu dragoste, cu nostalgie,

Mă uit după tine..., iubire.


joi, 25 iunie 2020

... Și uite așa am dansat peste viață

... Și uite așa am dansat peste viață
de la un capăt la altul al mapamondului,
bucurându-ne de fiecare pas, de fiecare atingere,de fiecare minut,
unduind-ne într-o versificație a ritmului...

 ... Și uite așa am dansat peste viață
 de la un capăt la altul al universului
într-un extaz infinit, cu o energie debordantă,
bucurându-ne de fiecare pas, de fiecare poezie, de fiecare sărut...💕🌹😂😂😂



joi, 7 mai 2020

Din această vibrație...

Ah, sufletul viorii în inima poeziei...,
Cum atinge această coardă sensibilă a metaforei...

Ah, sufletul poeziei în inima viorii -
Acest cântec sublim din însoțirea delicată a metaforelor...

Ah, cum vibrează în noi acest rafinament intim al artei:
metaforă cu metaforă, sunet cu sunet, șoaptă cu șoaptă,
armonie cu armonie -

Ah, această trăire extraordinară din înflorirea iubirii noastre...

marți, 31 martie 2020

Atâtea pergamente vii...

Atâtea flori, atâta roz
Și chipul tău în fluturi,
Atâta vis, atâtea flori
Și-atâtea paradisuri...

Atâtea poezii regești
Și simbolism în fluturi
Și flori pe ii și în povești
Și pasiuni din mituri...

Atâtea pergamente vii
Pe norii înserării,
Parfum de vers, parfum divin,
Pe rochia primăverii.

Atâtea flori în liturghii,
Și libertăți de muguri,
Și în legende cununii
De fluturi cu luceferi...

Atâta romantism în flori
Și dragoste-n pictură
Și buze dulci și nostalgii
În cântecul viorii.

luni, 30 martie 2020

Din sufletul florilor...

Într-o noapte mi-ai adus toate florile pământului
și această dragoste a universului floral din poezii...
Într-o zi am simțit parfumul caldei inspirații
și de atunci am început să-ți scriu în fiecare noapte
pe fiecare frunză, pe fiecare lujer, pe fiecare petală,
pe fiecare stamină,
colorându-ți cu tandrețe visele -

Ah, sufletul florilor în noapte......................................

vineri, 27 martie 2020

Când soarele strălucește pe cerul poeziei....

...Și soarele strălucea pe coala albă a viitorului
printre crengile copacilor
ca un evantai
pe fața poeziei...
Și soarele strălucea
în visele copiilor
ca un disc de foc
printre ramurile înmugurite ale copacilor.
Pe portativele timpului
ca niște note vindecătoare
cu razele iubitoare
În cărțile de istorie
strălucea soarele...
Ca un evantai
pe chipul strămoșilor...

joi, 12 martie 2020

Din această dragoste poetică

Într-o noapte soarele a venit la mine
și m-a sărutat pe frunte
cu gura ta...
Printre trestia de zahăr
peste luciul metaforelor
într-o noapte
soarele s-a aprins ca o poezie
în mijlocul lacului...
Eu, ca un pescar de vise
l-am așezat pe bolta cerului
la ora când tu
l-ai sărutat cu gura ta de muză
pe fruntea cuvintelor,
iar el s-a transformat într-un lan de grâu
și apoi într-o pâine rotundă mare și caldă
pentru a sătura foamea copiilor orfani
din lumea întreagă...
Într-o zi soarele a venit la tine și te-a sărutat pe inimă
cu gura tuturor copiilor
pe care tu i-ai săturat într-o noapte
cu dragostea ta poetică...

luni, 10 februarie 2020

Emoții de iarnă...

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...,
E iarnă când luna atârnă
De brazii cu inima-n vers.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...
Doi îngeri cu aripa-n gânduri
Și vise cu chipuri de cerbi.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...
Cuvintele se joacă în rime,
E iarnă cum nu a mai fost.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și eu te aștept...
Pe cetina cărții cu visuri
Și flori de zăpadă în vers.

marți, 4 februarie 2020

Din aceast simfonie florală...

Și când lumea va adormi, în lumina dimineții,
florile se vor deschide precum păsările paradisului
pe bolta cerului, în albia norilor, în inima cuvintelor,
pe crestele munților, în liniștea rugăciunii...
Ca niște fluturi albi se vor deschide pe buzele universului...
Ca o frescă renascentistă în arta sunetelor -
Această simfonie florală din ochii tăi.

duminică, 2 februarie 2020

Din memoria cuvintelor...

Ce frumos lucrează natura pentru bucuria ochilor noștri!
Acest peisaj ca un tablou, ca o poezie, ca o emoție,
ca un basm...
ca un vals al iernii...
Această evadare tăcută în miezul cuvintelor...
Această strălucire misterioasă de pe cetina brazilor
Ca o pictură miraculoasă din interiorul
cuvintelor
Această dragoste de peisaje poetice
din crestele munților...,
ca o pasăre albă, ca o simfonie tăcută -
Această iarnă aproape invizibilă
din memoria cuvintelor.

marți, 21 ianuarie 2020

Este ora potrivită...

Este ora potrivită pentru plimbare..., pentru visare...,
pentru un pic de mers în doi...
Este ora potrivită pentru iubire...
când felinarele ne urmăresc galeș
La aceeași oră..., cu aceeași căldură...
Acești ochi discreți ai întâlnirilor noastre
De pe cadranul ceasului cuantic...

Este ora potrivită pentru plimbare..., pentru visare...,
pentru un pic de mers în doi...

luni, 20 ianuarie 2020

Și penelul își continuă traseul...

Iubesc acest peisaj de gânduri suspendate
Această acoarelă a naturii
Când îngerii se gândesc, sprijiniți de marginea lunii,
La infinitul văzduhului...
Și penelul își continuă traseul estetic,
remodelând, redesenând din nou și din nou lumea
Cu aceeași pasiune și dragoste.

Mai mult decât orice iubesc această artă a interiorului tău -
Singura natură care-mi luminează privirea
și mă face să zâmbesc nesfârșit. :)

Din această atracție...

Frumusețea lunii revărsată aici
de penelul tău într-un poem...
Călimara dansează liniștită pe hârtie
Ca o muză fermecată...
Ah, această lună plină spre care călătoresc mereu
Cu aceeași dragoste
între cele două linii ale universului...
Atras de cercul fermecat al lunii
din poemul tău...

miercuri, 8 ianuarie 2020

În spirtul iernii...

Ca a o aripă pe inima cuvintelor
Această emoție...
Ca o frunză pe harta sentimentelor
Această poezie...
Ca un înger la capătul ramurilor...
Dincolo de copaci...,
Doar dragostea ta.

Ca o emoție în irisul cuvintelor
Aceste frunze,
Ca niște stele strălucitoare, ca niște globuri intens colorate
în spiritul iernii.

miercuri, 1 ianuarie 2020

Tic-tac, tac-tic...

Meridian, 1 ianuar' (1 ianuarie)
Stau pe un pisc
Observ
fix
contrar
mersului
sensului
nonsensului
Manevrez
combinații
fandez
converg
ceas
după
ceas
zi
după
zi
în ochii tăi mov
în ochii tăi gri
caii mei
mandarini
te vor
Demersului
în inima versului
pe aripa sensului
Mă rog
te ating
mai abitir
divulg
către vulg
iubiri ancestrale
te urmăresc
agale
pe corpul tău
moale
văd
toată
literatura
pasiunea
și ura...!
libertate
te vreau
în sfârșit
pe toată
exact
punct
cu punct
erogen
te simt
în străfund
cu buza
de cerb
îți sorb
tensiunea
clavicula
membrana
și gura
gând cu gând
una câte una
îți adun
uvertura
libretul
și mura
și îți las
răvășită pendula...
tic-tac,
tac-tic,
tic-tac,
tac- tic,
Eternitate,
stai liniștită
că vin... 😊😉!