Emoții de iarnă...

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...,
E iarnă când luna atârnă
De brazii cu inima-n vers.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...
Doi îngeri cu aripa-n gânduri
Și vise cu chipuri de cerbi.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și tu mă aștepți...
Cuvintele se joacă în rime,
E iarnă cum nu a mai fost.

E iarnă din nou peste lume,
E iarnă și eu te aștept...
Pe cetina cărții cu visuri
Și flori de zăpadă în vers.

Din aceast simfonie florală...

Și când lumea va adormi, în lumina dimineții,
florile se vor deschide precum păsările paradisului
pe bolta cerului, în albia norilor, în inima cuvintelor,
pe crestele munților, în liniștea rugăciunii...
Ca niște fluturi albi se vor deschide pe buzele universului...
Ca o frescă renascentistă în arta sunetelor -
Această simfonie florală din ochii tăi.

Din memoria cuvintelor...

Ce frumos lucrează natura pentru bucuria ochilor noștri!
Acest peisaj ca un tablou, ca o poezie, ca o emoție,
ca un basm...
ca un vals al iernii...
Această evadare tăcută în miezul cuvintelor...
Această strălucire misterioasă de pe cetina brazilor
Ca o pictură miraculoasă din interiorul
cuvintelor
Această dragoste de peisaje poetice
din crestele munților...,
ca o pasăre albă, ca o simfonie tăcută -
Această iarnă aproape invizibilă
din memoria cuvintelor.

Este ora potrivită...

Este ora potrivită pentru plimbare..., pentru visare...,
pentru un pic de mers în doi...
Este ora potrivită pentru iubire...
când felinarele ne urmăresc galeș
La aceeași oră..., cu aceeași căldură...
Acești ochi discreți ai întâlnirilor noastre
De pe cadranul ceasului cuantic...

Este ora potrivită pentru plimbare..., pentru visare...,
pentru un pic de mers în doi...

Și penelul își continuă traseul...

Iubesc acest peisaj de gânduri suspendate
Această acoarelă a naturii
Când îngerii se gândesc, sprijiniți de marginea lunii,
La infinitul văzduhului...
Și penelul își continuă traseul estetic,
remodelând, redesenând din nou și din nou lumea
Cu aceeași pasiune și dragoste.

Mai mult decât orice iubesc această artă a interiorului tău -
Singura natură care-mi luminează privirea
și mă face să zâmbesc nesfârșit. :)

Din această atracție...

Frumusețea lunii revărsată aici
de penelul tău într-un poem...
Călimara dansează liniștită pe hârtie
Ca o muză fermecată...
Ah, această lună plină spre care călătoresc mereu
Cu aceeași dragoste
între cele două linii ale universului...
Atras de cercul fermecat al lunii
din poemul tău...

În spirtul iernii...

Ca a o aripă pe inima cuvintelor
Această emoție...
Ca o frunză pe harta sentimentelor
Această poezie...
Ca un înger la capătul ramurilor...
Dincolo de copaci...,
Doar dragostea ta.

Ca o emoție în irisul cuvintelor
Aceste frunze,
Ca niște stele strălucitoare, ca niște globuri intens colorate
în spiritul iernii.