E prea mult verde în această toamnă,
Fereastra dorului e prea aproape,
Mă tot gândesc la florile de prun,
Când melodia vieții se întoarce.
E bucurie într-o zi de vers,
E prea mult verde în cuvântul toamnei,
Mă tot gândesc la tine poezie
Și lumea-mi pare un vis țesut din aștrii.
Mă las adus de val pe frunza vieții,
E prea mult verde în sonetul toamnei,
Ating cu poezia un pian
Și partituri îmi par copacii astăzi.
Mă tot gândesc la verdele pădurii,
La ruginiul glasului din codrii,
Ating cu ochii florile de crin
Și din emoții scriu sonata lunii.
